Acțiunea romanului Nemuritorul balansează între prezent și trecut. Un septuagenar, Șerban Alexandrescu, iese dintr-o comă cauzată de un atac nemilos – bătaie și înjunghiere –, petrecut în zilele noastre pe o străduță de pe lângă Biserica Albă din București.
În primele ore de după ce-și revine, Șerban își amintește clipele de demult în care aștepta în curtea spitalului, fumând, vești despre Nora, soția lui, și fetița lor abia născută, Veronica.
Doctorul neurochirurg care l-a operat pe Șerban este chiar cumnatul lui, fratele Norei. Doctorul Kalavriu, care nu l-a recunoscut pe Șerban decât târziu, după operație, din cauza stării în care se afla, l-a stimat și respectat toată viața pe Șerban.
Irina Constantinescu descrie cu stimă și respect familia medicilor și celorlalte cadre sanitare din spital, care, în condiții grele, sunt totuși foarte pasionați și lucrează cum și cât pot ei mai bine ca să „repare” oamenii aduși la Unitatea de Primire Urgențe.
Doctorul Kalavriu are 50 de ani, nu a fost niciodată căsătorit, dar Marina, una dintre asistentele cu care lucrează, cu 18 ani mai tânără decât el, studentă la medicină, este o ființă de care-i place. La rândul ei, Marina este îndrăgostită, în secret, de medic. Șerban află de această relație și i spune cumnatului său: „Sufletul pereche nu este obligatoriu să ți-l găsești din prima, la tinerețe. Apare, când apare. Odată găsit însă, trebuie să ai mare grijă, să nu treci pe lângă el, să nu îl pierzi din te miri ce motiv…”
Veronica, fiica lui Șerban, a trecut cu bine peste o perioadă grea din viață: a fost diagnosticată cu o boală incurabilă. Dar, spre fericirea tuturor, diagnosticul nu s-a confirmat în Italia, acolo unde își petrece timpul, urmându-și visul și pasiunea pentru pian, și unde are o legătură cu un medic.
Printre multe altele, aflăm despre Șerban că a fost condamnat la muncă forțată în anii de după cel de-al doilea război mondial. Șerban are amintiri crâncene despre aceste locuri unde erau trimiși opozanți ai regimului, studenți, intelectuali și țărani deopotrivă. Condițiile de trai erau draconice, mâncarea era proastă și puțină, medicamentele lipseau, toate acestea fiind cauzele multor boli și, în consecință, decese.
Deși trist, Nemuritorul profesoarei de limba și literatura română Irina Constantinescu este un roman de care nu te poți despărți. Nu-l poți lăsa din mână până nu îl citești și nu-l poți lăsa din suflet după ce l-ai citit. Irina Constantinescu scrie frumos, plăcut, descrie oameni, sentimente, locuri, fapte cu un stil aparte, atrăgător.
Despre Exercițiu de respirație, romanul de debut al scriitoarei Irina Constantinescu, am scris câteva cuvinte aici: https://codrinpasca.com/2021/10/05/parerea-mea-despre-exercitiu-de-respiratie-de-irina-constantinescu/
Codrin Pasca –
Acțiunea romanului Nemuritorul balansează între prezent și trecut. Un septuagenar, Șerban Alexandrescu, iese dintr-o comă cauzată de un atac nemilos – bătaie și înjunghiere –, petrecut în zilele noastre pe o străduță de pe lângă Biserica Albă din București.
În primele ore de după ce-și revine, Șerban își amintește clipele de demult în care aștepta în curtea spitalului, fumând, vești despre Nora, soția lui, și fetița lor abia născută, Veronica.
Doctorul neurochirurg care l-a operat pe Șerban este chiar cumnatul lui, fratele Norei. Doctorul Kalavriu, care nu l-a recunoscut pe Șerban decât târziu, după operație, din cauza stării în care se afla, l-a stimat și respectat toată viața pe Șerban.
Irina Constantinescu descrie cu stimă și respect familia medicilor și celorlalte cadre sanitare din spital, care, în condiții grele, sunt totuși foarte pasionați și lucrează cum și cât pot ei mai bine ca să „repare” oamenii aduși la Unitatea de Primire Urgențe.
Doctorul Kalavriu are 50 de ani, nu a fost niciodată căsătorit, dar Marina, una dintre asistentele cu care lucrează, cu 18 ani mai tânără decât el, studentă la medicină, este o ființă de care-i place. La rândul ei, Marina este îndrăgostită, în secret, de medic. Șerban află de această relație și i spune cumnatului său: „Sufletul pereche nu este obligatoriu să ți-l găsești din prima, la tinerețe. Apare, când apare. Odată găsit însă, trebuie să ai mare grijă, să nu treci pe lângă el, să nu îl pierzi din te miri ce motiv…”
Veronica, fiica lui Șerban, a trecut cu bine peste o perioadă grea din viață: a fost diagnosticată cu o boală incurabilă. Dar, spre fericirea tuturor, diagnosticul nu s-a confirmat în Italia, acolo unde își petrece timpul, urmându-și visul și pasiunea pentru pian, și unde are o legătură cu un medic.
Printre multe altele, aflăm despre Șerban că a fost condamnat la muncă forțată în anii de după cel de-al doilea război mondial. Șerban are amintiri crâncene despre aceste locuri unde erau trimiși opozanți ai regimului, studenți, intelectuali și țărani deopotrivă. Condițiile de trai erau draconice, mâncarea era proastă și puțină, medicamentele lipseau, toate acestea fiind cauzele multor boli și, în consecință, decese.
Deși trist, Nemuritorul profesoarei de limba și literatura română Irina Constantinescu este un roman de care nu te poți despărți. Nu-l poți lăsa din mână până nu îl citești și nu-l poți lăsa din suflet după ce l-ai citit. Irina Constantinescu scrie frumos, plăcut, descrie oameni, sentimente, locuri, fapte cu un stil aparte, atrăgător.
Despre Exercițiu de respirație, romanul de debut al scriitoarei Irina Constantinescu, am scris câteva cuvinte aici:
https://codrinpasca.com/2021/10/05/parerea-mea-despre-exercitiu-de-respiratie-de-irina-constantinescu/